Depresie reactivă: depresie datorată unui eveniment dureros și traumatic care nu poate fi depășit
Depresia reactivă este o tulburare mentală care duce la retragerea completă după un eveniment grav, trist sau traumatic. Depresia reactivă poate fi vindecată, dar identificarea tulburării și cea mai adecvată terapie psihologică este esențială pentru rezolvarea rapidă a problemei. Lansarea pe o cale de vindecare este o alegere care trebuie făcută într-un mod conștient: nu va fi întotdeauna ușor, dar zâmbetele pot renaște din lacrimi. Priveste filmarea!
- · Depresia reactivă: declanșează în majoritatea cazurilor
- Depresia reactivă: eșecul procesării durerii și a altor evenimente care pot provoca această tulburare de personalitate.
- · Depresia reactivă: în unele dintre aceste cazuri este esențială intervenția psihoterapiei și utilizarea medicamentelor pentru îmbunătățirea dispoziției
- Depresia reactivă: Cum vă recuperați din această tulburare gravă a personalității care vă afectează viața?
- · Depresia adolescenților: când unii adolescenți manifestă tulburări ale dispoziției și comportamente de sevraj și tristețe
- · Tratamentul depresiei reactive: de la tratament psihologic la antidepresive, la alte medicamente pentru dispoziție
Depresia reactivă: declanșează în majoritatea cazurilor
Depresia reactivă este o stare depresivă legată de un eveniment specific. Cauzele sale pot fi, de exemplu, pierderea unei persoane dragi, o criză financiară gravă, un avort, abandonul unei persoane dragi, un viol, o răpire. Spre deosebire de depresia majoră, depresia reactivă este întotdeauna legată de un eveniment declanșator de În mod evident, în astfel de cazuri, fiecare își manifestă suferința pe măsură ce caracterul său permite, dar vorbim despre depresie reactivă, atunci când subiectul răspunde la evenimentul declanșator într-un mod exagerat de dramatic și de durată. Răspunsul emoțional al afecțiunii din această boala este excesiv de intensă și prelungită decât cauza de bază. Această patologie este răspândită. La subiecții deosebit de vulnerabili din punct de vedere emoțional, poate fi declanșat și de evenimente mai puțin dramatice și poate dura mult timp, influențând decisiv viața lor socială, sentimentală și profesională. Simptomele numeroaselor cazuri analizate ale subiecților afectați de această tulburare depresivă pot fi sentimente de lipsă de valoare, disperare, apatie, tristețe, fragilitate emoțională, plânsuri frecvente, iritabilitate, tulburări alimentare, somn starea de spirit, dificultăți de concentrare. Acestea variază de la un sentiment de vinovăție la o lipsă de stimă de sine. În această boală, se adaugă alte simptome în majoritatea cazurilor: disconfort datorat zgomotelor puternice, dificultăți de respirație, gură uscată și oboseală. Vorbim despre depresie „mascată” de pacient, unul dintre tipurile acestei depresii reactive, când starea depresivă este ascunsă, fără să știe, în spatele diferitelor tulburări psihosomatice.
Dacă boala nu este tratată la timp și depășită, există riscul unei decompensări depresive, care poate fi tratată cu psihoterapie susținută de medicamente.
Vezi si
Depresie reactivă: Eșecul procesării durerii și a altor evenimente care pot provoca această tulburare de personalitate.
Când vine vorba de pierderea unei persoane dragi sau de o separare, nu atât vehemența și profunzimea acesteia, cât durata și modul de gestionare a durerii, trebuie luate în considerare în depresia reactivă a pacientului. Acesta este în mod evident un eveniment care creează o durere imensă și care trebuie parcurs prin diferite etape. În cazurile de depresie reactivă, pacientul care suferă de tulburare nu procesează evenimentul, ci îl retrăiește continuu în disconfort total. De-a lungul timpului, această boală poate fi percepută ca nefiind exclusiv legată de pierderea care a fost, de asemenea, factorul declanșator. Tocmai cauzele, factorii declanșatori, fac diferența între depresia reactivă și depresia majoră, nu atât durata tulburării, fiind prima legată de un eveniment traumatic specific. Evident, nu toată lumea are aceeași reacție în fața evenimentelor dureroase ale existenței, nu toată lumea cade într-o depresie profundă. La unii subiecți predispuși sau care trec printr-o perioadă deosebit de grea, aceleași evenimente de acest tip pot provoca incapacitatea de a reacționa : este important să cereți ajutor și să fiți ajutați. Riscul de a te găsi prizonieri în viața ta este foarte mare!
Depresia reactivă: în unele dintre aceste cazuri este esențială intervenția psihoterapiei și utilizarea medicamentelor pentru îmbunătățirea dispoziției
Dacă chiar și luni după o durere deosebit de dureroasă, suferința pacientului nu prezintă semne de îmbunătățire, trebuie să recurgeți absolut la ședințe de psihoterapie pentru ajutor specific. Mai ales dacă nu reușiți să vă reluați băncile obișnuite și să lucrați, dacă evitați relațiile cu prietenii și familia; dacă acuzați o tristețe foarte gravă pentru o mare parte a zilei și a nopții sau vina pentru că nu ați făcut totul pentru a salva viața persoanei dispărute, dacă începeți să considerați viața lipsită de sens și să reveniți continuu la gândul morții. În toate aceste cazuri, cei mai apropiați de persoanele care suferă de această tulburare de dispoziție depresivă ar trebui să îi invite în mod sensibil și cu tact să caute ajutor de la un specialist în domeniu, mai ales dacă sunt depistate tulburări anxioase grave, gânduri auto-dăunătoare, dezvoltarea unei boli. sau inflamatorii, tumorale sau durere răspândite pe tot corpul.
Alte simptome tipice ale celor care suferă de depresie reactivă sunt, de asemenea, abuzul de droguri psihotrope, droguri, nicotină sau alcool, dificultăți în desfășurarea oricărei activități, stimă de sine scăzută, neîncredere în propriile posibilități, anxietate pentru sentimentul unor evenimente teribile iminente; oboseală severă, dificultăți de a adormi și de a mânca, somn neliniștit, amenoree, dureri gastrice, aluzii la sinucidere. Alte manifestări de care trebuie să aveți grijă să le raportați medicului sunt: gândirea continuă și disperată adresată persoanei dispărute, de reținut toate momentele împărtășite și evitați orice le amintește; lipsa de interes față de aproape totul; neacceptarea morții ca eveniment natural; furia și detașarea de tot și de toată lumea, incapacitatea de a simți plăcerea din orice situație și chiar de a retrăi mental momentele bune cu seninătatea petrecută cu persoana iubită pierdută.
Depresia reactivă: Cum vă reveniți de la această tulburare severă a personalității care afectează viața?
Prognosticul pentru depresia reactivă este de obicei mult mai favorabil decât cel pentru depresia majoră. Deoarece depresiile reactive provin din evenimente care le declanșează, progresul remarcabil și în cele din urmă rezultatele satisfăcătoare pot fi obținute într-un timp relativ scurt datorită psihoterapiei. Totul este pe cale să înceapă. De fapt, acesta este cel mai dificil moment pentru pacientul care cu greu pune încredere în psihoterapie. În toate cazurile, starea depresivă acționează asupra stării fizice a organismului său, lipsindu-l de energia necesară pentru a face față procesului de psihoterapie. Seara este un moment foarte dificil pentru cei cu depresie reactivă. Întunericul crește anxietatea, tăcerea ridică percepția singurătății, oboseala afectează starea de spirit și scade și mai mult nivelul de energie fizică. Uneori medicul recomandă utilizarea medicamentelor anxiolitice ca adjuvant, mai ales dacă pacientul prezintă o fragilitate emoțională severă. Dacă tulburările de somn sunt continue, pentru perioade lungi de timp și pot compromite starea fizică a subiectului, specialistul poate prescrie medicamente hipno-inducătoare dacă tensiunea continuă împiedică pacientul să își îndeplinească sarcinile și să facă față dificultăților zilnice obișnuite. Evident, medicamentele singure nu sunt suficiente pentru a ajuta subiectul pe această cale. În cazurile de depresie reactivă frecvente la adolescenți și vârstnici (în special la femei), se observă stări foarte ridicate de tristețe conștientă. Foarte des acest tip de depresie poate duce la dependență de droguri și alcoolism. S-ar putea confunda depresia reactivă cu PTSD. În prima, însă, cauza cauzelor implică o rană în iubirea de sine a subiectului și provoacă reacția depresivă.
Depresia adolescenților: când unii adolescenți manifestă tulburări ale dispoziției și comportamente de sevraj și tristețe
Depresia de la sfârșitul secolului al XX-lea s-a răspândit ca o pandemie în Occident. Depresia reactivă, legată de un eveniment traumatic, adesea și la adolescenți este mascată sub comportamente care îi fac să-și înțeleagă suferința (consumul de alcool și droguri, performanțe academice slabe, anorexie, bulimie, anxietate, insomnie, hiperactivitate). În aceste cazuri, psihoterapia trebuie să intervină la nivel familial pentru a încerca să înțeleagă cauzele care au condus adolescentul la acel punct. Adesea este considerată doar o patologie a dezechilibrului chimic al creierului, care trebuie tratată cu medicamente. Dar acești tineri foarte în dificultate nu au nevoie doar de droguri, ci să fie înțelese de adulți, părinți, profesori, specialiști. În cazurile de adolescenți depresivi este necesar să înțelegem dacă este vorba despre o depresie momentană datorată vârstei sau o depresie reactivă, după un eveniment grav, decesul unui părinte sau frate, divorțul părinților, abuz, maltratare, sfârșitul unei relații romantice sau altul. Adolescenții își exprimă adesea durerea în mod indirect, fac cereri de ajutor tăcute: izolare în camera lor, îngrijire deficitară a aspectului și igienei personale, auto-marginalizare la școală, dureri de cap continue, indiferență față de hobby-urile lor, auto-vătămare, violență împotriva membrilor familiei, care deseori încearcă doar să-i protejeze, dar au o nevoie indispensabilă pentru ajutorul unui psihoterapeut. Cu psihoterapia de familie, părinții pot înțelege cauzele (conflicte interioare, durere neprocesată, stare de rău în relațiile membrilor familiei) ale simptomelor depresive ale copiii, neatiași de droguri.
Ele ar putea fi legate de interacțiunea cu prietenii intruzivi și colegii de școală care îi intimidează sau îi chinuie cu agresiunea; relațiile cu profesorii care sunt prea represivi sau îi batjocoresc; teama de abandon sau vinovăție pentru conflictele părintești. Psihoterapia ar trebui să implice și bunicii, ca relație a părinților cu familiile lor de origine este de asemenea important. Un adolescent are adesea o viață interioară complicată de relațiile cu părinții care sunt foarte îngrijorători sau care le cer cel mai mult. Lucrând la întreaga familie, se creează modalități mai bune de relaționare fără disfuncții și adolescentul scapă de roluri și așteptări care nu-i convin. Părinții sunt îngroziți mai ales de teama că copiii lor, din cauza depresiei severe, își pot lua viața proprie. Important este mai presus de toate că simptomele depresive sunt surprinse devreme pentru un prognostic mai favorabil.
Tratamentul depresiei reactive: de la tratament psihologic la antidepresive, la alte medicamente pentru starea de spirit
Tratamentul este în esență psihoterapeutic pentru a normaliza reacția pacientului la evenimentul declanșator. Încercăm să evităm drogurile pentru a evita dependența și dependența; antidepresivele nu sunt indicate decât dacă situația se agravează. Chiar și cei care suferă de depresie nevrotică tind să se deprime în fața unei situații traumatice sau foarte stresante; diferă de reactiv pentru legătura dintre debutul simptomelor și factorul declanșator. Cauzele celei endogene sunt inerente omului, precum lupte interne, experiențe negative anterioare, traume. Ajutorul unui psiholog este esențial în depresia reactivă, atâta timp cât pacientul își depășește indiferența față de orice și lipsa de energie. Somnul regulat, alimentația sănătoasă, conversația cu rudele și prietenii, un grup de sprijin și găsirea de noi hobby-uri sunt necesare pentru a atenua simptomele depresiei reactive sau situaționale. Cu toate acestea, adesea, starea de spirit deprimată și neîncrederea îi împiedică să întreprindă o terapie bună. Prietenii și rudele ar trebui să încerce să ajute subiectul și în acest sens. Unele studii consideră că este un factor genetic ereditar care determină, în unele cazuri, predispoziția la depresie, datorată pentru alții experiențelor anterioare, deci în principal din motive psihologice. În ambele cazuri, dacă sunteți victima depresiei reactive sau cunoașteți pe cineva care suferă de aceasta, cereți unui psiholog ajutor și găsiți puterea de a face față acestui moment, lăsați-vă ajutați și reacționați.
